Aparatul RONTGEN
Foloseste radiatii electromagnetice de tip X, sau se mai numesc radiatii
RONTGEN pentru a produce imaginea unuiobiect pe o suprafata aflata de obicei
sub obiectul respective.
Ce sunt radiatiile X?
Radiatiile X numite mai tarziu Raze Rontgen , au fost descoperite in
anul 1895 de catre fizicianul german Wilhelm Conrad Rontgen in mod intamplator
in timp ce experimenta cu razele catodice (fasciculi de electroni) provenite de
la un tub de sticla vidat cu 2 electrozi.
Razele X sunt radiatii
electromagnetice,ionizante, invizibile, cu lungimi de unda cuprinse intre
0,1-100 A (angstrom).
Datorita lungimii de unda mici,
aceste radiatii sunt foarte penetrante putand trece prin diferite materiale cum
ar fi corpul uman, lemnul, piesele metalice dar nu foarte groase.
Radiatiile sunt absorbite de
corpuri in functie de densitatea lor: cu cat densitatea e mai mare, cu atat
razele sunt absorbite mai mult. Pe acest principiu se bazeaza radio-diagnosticul.
De exemplu mana unui om sta pe o bucata de film fotografic (plansa de radiografie)
negative, inca neexpus la radiatii si lumina. Prin mana omului se trimite
pentru scurt timp un fascicul de radiatie X. Oasele fiind mai dense vor absorbi
mai multa radiatie, deci vor aparea pe film ca fiind albe (se numeste opacitate
costala); filmul se innegreste in partile expuse la radiatie.
Aparatul Rontgen e compus din:
-
un
tub radiogen(tub generator de radiatii RO)
-
un
transformator de inalta tensiune pentru crearea unei diferente de potential
intre electrolizii tubului
-
un
transformator de joasa tensiune pentru incalzirea filamentului (respective a
catodului tubului radiogen)
-
organe
de reglaj si masura a tensiunii de accelerare a curentului anodic precum si a
timpului de expunere la radiatii.
Aplicatii si utilizarea radiatiilor in medicina
1.In scop
diagnostic
- se face
radiografie osoasa in :suspiciuni de fracture,spondiloze, sinuzite
-
radiografie de torace : in suspiciuni de pneumonii,cancere
-
radiografia aparatului urinar : in suspiciune de litiaza renala (+- substanta
de contrast)
2.In scop
terapeutic(se numeste radioterapie)
Termenul de radio-terapie se refera mai
ales la radioterapia externa, denumita si radio-terapie transcutanata (adica
strabatand pielea) in care sursa de radiatii e exterioara bolnavului si produce
un fascicul care atinge tesuturile profunde abia dupa ce a traversat pielea si
tesuturile superficiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu