CARDIOLOGIE 08.10.2012

CARDIOLOGIE 08.10.2012
Semnele si simpomele prezente in afectiunile cardio-vasculare
1. Simptome functionale:
a. Dispneea- reprezinta totalitatea modificarilor de frecventa, intensitate, ritm al respiratiei, inclusiv respiratie dificila.
Ea are doua componente:
-subiectiva= sete de aer
-obiectiva= modificarea ritmului respirator
Dispneea reprezinta unul dintre simptomele majore ale insuficientei cardiace si in mod deosebit a celei stangi.
Este primul simptom care trateaza micsorarea rezervei miocardului. Poate fi inspiratoric sau expiratoric dar totdeauna este insotita de polipnee care este cu atat mai intensa cu cat hematoza este mai compromisa
Dispneea este un semn major cu multe sindorame clinice:
1. in boli cardiace aflate in stadiul de insuficienta ventriculara stanga
2. in stenoza mitrala stanga care realizeaza staza pulmonara si ulterior hipertensiune pulmonara
3. in staza pulmonara prin mecanism diferit: infectii, puroi, pneumonii
Mecanismul fizio-patologic este insuficient cunoscut, principala cauza fiind staza pulmonara. La producerea dispneei mai participa reducerea elasticitatii pulmonare, cresterea ventilatiei pulmonare, edemul din peretele bronsic care duce la Wheezing (suieratul in respiratie in astmul cardiac, astmul bronsic)
Din punc de vedere clinic se constata:
I. Dispnee de efort - intalnita si la indivizi normali in conditiile unui efort intes fiind variabila in functie de varsta, sex si constitutie, capacitate individuala la efort. Mai poate fi intalnita in afectiunile aparatului respirator in anemii, la nevrotici, la simulanti. In general este proportionala cu efortul si cedeaza la scurt timp dupa incetarea acestuia. Are un caracter progresiv si se poate aprecia, relativ dupa numarul de etaje sau trepte care o produce. Dispneea la mers este ultima care apare, la pas si pe teren plate, poate constitui un indiciu important

Clasificarea NYHA in insuficienta cardiaca
Cazuri particulare in cazul dispneei de efort:
-excesul de sare in alimentatie (creste volumul circulant si munca inimii)
-pranzurile copioase (prin efort de digestie care necesita pomparea unor cantitati suplimentare de sange)
-febra tahicardizeaza si creste munca inimii

II. Dispneea de repaus
-se constata clinic-cuprinde dispneea paroxistica si ortopneea
a. Dispneea paroxistica se poate prezenta sub forma edemului pulmonar acut sau a astmului cardiac
Edemul pulmonar acut este cea mai grava forma a dispneei paroxistice si apare din senin, nocturn, brusc producandu-se in special noaptea datorita tonusului vagal crescut si a pozitiei clinostatism care reduce excursiile diafragmului. Bolnavul este desteptat brusc din somn cu senzatie de sete de aer, se ridica uneori la fereastra.
Dispneea este inspiratorie insotita la inceput de tuse seaca apoi de expectoratie cu sputa serospumoasa uneori rozata sau chiar mici hemoptizii (firicele de sange). La examenul obiectiv apare cianoza intensa, urmata de paloare la nivelul plamanilor, raluri subcrepitante si crepitante, avanseaza in maree initial vazal bilateral si care pe masura agravarii urca. La nivelul cordului apare tahicardia, aritmic, ritm de galop-zgomot 1-2 mai rapid se aporpie unul de celalalt si cardio megalie.
b. Dispneea de decubit (ortopnee) apare in pozitie culcata, fotand bolnavul sa se ridice. Insuficienta ventriculara stanga la acesti bolnavu se prezinta o staza permanenta in circulatia pulmonara, o congestie pasiva care scade elasticitatea pulmonara si capacitatea vitala. La pozitie culcata scade capacitatea vitala prin fixarea toracelui si ridicarea diafragmului. In plus intoarcerea venoasa este crescuta se destinde atriul drept si apare staza in regiunile declive.
Durerea de cauza cardio-vasculara
-precardiala
-extracardiaca
-cardiaca